Protetică (lucrări dentare)
Protetica dentară sau reconstrucția danturii este, după plombe, cea de-a doua mare categorie de servicii pe care pacienții o cer, unii fără să știe că în limbajul medical se numește protetică. Pe românește, orice lucrare de refacere/reconstrucție a unui dinte sau a unor grupe de dinți intră în categoria PROTETICĂ.
Lucrările de protezare sunt fixe sau mobile, de la un dinte până la toată dantura. Voi încerca să descriu pe scurt toate tipurile de protezare, dar deja probabil că sunteți familiarizați cu toții cu aceste tipuri de lucrări. Diferențele dintre ele se reflectă în calitatea și prețul lucrării, dar alegerile se iau în funcție nu neapărat de preferințe, ci de nevoile concrete medicale.
Coroanele protetice metalo-ceramice sunt categoria cea mai frecventă de lucrări protetice care se realizează în prezent. Ele reprezintă una dintre soluţiile cele mai eficiente și la îndemână prin care putem reda atât funcţionalitatea, cât și aspectul natural al danturii. Coroanele metalo-ceramice pot fi folosite pentru orice dinte sau grup de dinți, fie că sunt în față, în spate sau în lateral. Lucrările de acest tip au un schelet metalic de susţinere şi un strat de ceramică care se va realiza în așa fel încât dintele să pară cât mai natural atât ca formă, cât și ca nuanță. Beneficiile pe care le au astfel de lucrări sunt: aspectul natural al dintelui și durabilitatea destul de mare în timp. Mai mult decât atât, ceramica este bine tolerată de organism, nu produce iritații ale gingiei și nici alte probleme de adaptare ori reacții. Un posibil dezavantaj ar fi că metalul corodează și că unii pacienți au alergii la acest tip de suport.
Lucrările ceramice pe suport de zirconiu reprezintă o alegere mai bună, dar ceva mai costisitoare decât lucrările metalo-ceramice. Este cu mult mai indicată o asemenea protezare prin simplul fapt că zirconiul este complet biocompatibil, mai rezistent decât orice alt material de suport cunoscut și folosit până în prezent și imită perfect culoarea și translucența dinților naturali. Este indicat în mod special persoanelor care au alergie la metal, dar toate celelalte beneficii îl recomandă ca fiind o alegere excelentă pentru orice pacient. Un mare avantaj îl are și faptul că zirconiul respinge acumularea plăcii bacteriene și nu corodează. Lucrările pe bază de zirconiu sunt executate cu sisteme computerizate având, astfel, o precizie desăvârșită. Zirconiul poate fi suport și pentru implanturile dentare, care în mod normal au fost făcute doar din titan până acum câțiva ani.
Puntea dentară este o lucrare protetică fixă care înlocuiește unul sau mai mulți dinți lipsă. Lucrarea se poate sprijini doar pe dinții vecini sau pe implanturi. Înlocuirea dinților lipsă redă capacitatea de a mesteca și a vorbi normal, dar, mai important chiar decât atât, împiedică deplasarea în timp a dinților existenți, lucru care poate cauza nu doar o mușcătură viciată, ci și probleme de articulație temporo-mandibulară. Punțile dentare sunt de 3 feluri: puntea dentară clasică (suportul este reprezentat de cel puţin 2 dinţi sau implanturi de-o parte şi de alta a spaţiului edentat), puntea dentară cu extensie (cu indicații restrânse și mai puțin frecventă) și puntea dentară colată (se utilizează în special la dinţii din faţă sau în locuri unde nu există şocuri mecanice mari și se realizează din metal acoperit cu porţelan sau fibră de sticlă şi compozit).
Protezarea pe implant este soluția ideală în multe situații, de la cea în care pacientului îi lipsește un singur dinte până la cazul în care nu mai are nici un dinte. Protezarea completă pe implanturi presupune inserarea a minim 4 implanturi în maxilar și a minim 2-4 implanturi în mandibulă, în funcție de „oferta pacientului” (calitatea și cantitatea osoasă disponibilă în mod special, dar și de alți factori locali și generali). După inserarea lor, implanturile trebuie lăsate aprox. 3-4 luni să se integreze în os. Se poate pune o proteză provizorie pe toată perioada de vindecare și până la potezarea finală. După această perioadă se atașează un sistem de capse pe care se va fixa lucrarea definitivă și care va da, dincolo de o bună stabilitate, senzația de dinți ficși.
Încrustațiile dentare, cunoscute și sub numele de inlays sau onlays, sunt adesea văzute ca fiind înlocuitorii plombelor clasice. Încrustațiile nu sunt chiar plombe clasice și se aplică doar pe partea ocluzală a danturii (cea cu care se efectuează mușcătura). Inlays sunt destinate restaurării unei zone mai mici a dintelui, pe când onlays este soluția pentru restaurarea unei părți importante din suprafața ocluzală a unui dinte. Se pot reconstrui până la 1-2 pereți ai dintelui și, în funcție de complexitate, pot fi realizate în cabinetul de stomatologie sau în laboratorul de tehnică dentară.
